Conform modelului descris în lucrarea științifică ”Effects of Climate Change on the Hydrological Cycle in Central and Eastern Europe”, în  Europa Centrală și de Est, se estimează că temperatura medie va crește cu 1 până la 3 ° C în următoarele decenii și cu până la 5^o C până la sfârșitul secolului. Unul dintre modelele generale face referire la faptul că această creștere a temperaturilor o să ducă la o intensificare a circuitului apei iar capacitatea de reținere a umidității aerului va crește cu aproximativ 7%, la o creștere a temperaturii aerului cu 1 ° C. Drept urmare, încălzirea climatică va duce la o creștere „evaporării potențiale” și  în general la modificări ale modelelor de precipitații (Figura 1)

Anul 2020 va fi dificil din multe puncte de vedere iar un aspect important îl reprezintă nivelul precipitațiilor care a atins un record negativ în ultimele 6 luni și mai ales în luna Aprilie. Această lună a fost declarată, de către ANM, cea mai secetoasă lună din istoria măsurătorilor meteorologice, cu o cantitate medie de numai 11,1 l/m² . Conform datelor agenției precipitațiile căzute în intervalul 1 septembrie 2019 – 29 aprilie 2020 însumează 246,7 l/m², fiind al treilea interval cel mai secetos din istoria măsurătorilor meteorologice, după anii 1973-1974, cu numai 210.4 l/m², și 1982-1983, cu 226,3 l/m² (Cruceru, 2020)

Cel mai facil indicator al unui an secetos, așa cum este prezentat și în Fig. 1, este reprezentat de apele de suprafață, ca rezultat direct al cantităților de precipitații într-o perioadă de timp. Cu un bazin hidrografic de 801463 km² (Fig. 2), reprezentând cca. 10% din suprafața Europei și casa a aprox. 83 de oameni (ICPDR, 2009), Dunărea reprezintă indicatorulprincipal al tendințelor hidrologice regionale. (Figura 2)

Cu o lungime de 2860 km de la izvoarele, Munții Pădurea Neagră Germania, până la vărsarea în Marea Neagră, cu un debit mediu multianual de aproximativ 6500 m³ /s (Stănculescu, 1967) și o temperatură medie multianuală  care variază între 8⁰C în sectorul superior până la 12 ⁰C în sectorul inferior, Dunărea este al doilea fluviu ca mărime din Europa, după Volga.  Fluviul formează granița de sud a României pe o distanță de 842 km iar pe o distanță de 236 km curge numai pe teritoriul României. Cursul Inferior sau Dunărea de Jos, se întinde de la Baziaș (km 1072) până la Ceatal Izmail (km 79.6), cea ce reprezintă 38% din lungimea totală a fluviului (Figură 3).

Delta Dunării se întinde de la Ceatal Izmail (km 79.6) până la Marea Neagră, pe o lungime de 70-80 km în funcție de braț. Bazinul hidrografic este format din râuri mici, cum ar fi Ialpug, Catlapug, Vhitai. Telița, Taița și Slava, care izvorăsc din partea de sud a podișului Bugeacului sau din partea de est a Podișului Dobrogei. Suprafața Deltei Dunării variază în funcție de autor, ICPDR consemnează 6700 km², Bondar 5800 km² iar Stănculescu 5640 km², cert este că este a doua deltă din Europa, după cea a fluviului Volga. Dunărea se varsă în Marea Neagră prin trei brațe, Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe, primul preluând aproximativ 62.4% din volumul total al Dunării, volumul rămas împărțindu-se aproape egal între celelalte două brațe. (Stănculescu, 1967; ICPDR, 2009; Bondar & Iordache, 2016).

Temperatura apei este destul de variabilă, în lunile de iarnă, Decembrie, Ianuarie se înregistrează temperaturi minimede aproximativ 0⁰C iar maxima se înregistrează în lunile Iulie-August, când valorile medii lunare depășesc 20⁰C. Valorile medii multianuale ale temperaturii apei variază între 8⁰C, în sectorul Superior și 12⁰C în sectorul Inferior al Dunării (Bondar & Iordache, 2016). Debitul fluviului are fluctuații mari între luni cât și între ani, media valorilor multianuale pe o perioadă de 70 de ani (1941-2010), înregistrate la stația hidrometrică Tulcea, a avut o valoare minimă de 2366 m³/s, maximă 8400 m³/s și medie de 5021 m³/s. Debitul mediu multianual la stația hidrometrică de măsurare de la Ceatal Izmail (zona în care Dunărea are volum maxim), pe o perioadă de 172 de ani, a fost de 6346 m³. Lunile cu un debit maxim sunt Aprilie și Mai iar Septembrie și Octombrie sunt considerate lunile cu debitul cel mai mic din an ( Figură 4). (Stănculescu, 1967; Stănculescu, 1963; Bondar & Iordache, 2016).

În acest context, am analizat nivelul și implicit debitul multianual al Dunării, pentru luna Aprilie,  cu scopul de a face o analiză comparativă asupra indicatorilor hidrologici din anul 2020. Pentru a putea evidenția aceste aspecte, am identificat 5 stații de măsurare relevante pentru această analiză: Baziaș (km 1072), Orșova( km 954), Gruia ( km 851), Galați (km 150)  respectiv  Tulcea ( km 71) Figură 5

În data de 13 Mai 2020 la stația hidrometrică Galați, Dunăre la km 150, – înregistrat un nivel de numai 125 cm (AFDJ, 2020), o valoare caracteristică lunilor de vară. Comparând valorile din aceiași zi din ultimii 6 ani, se poate observa că nivelul a oscilat între 345 și 398 cm și a avut o medie de 373 cm. E cât se poate de evident faptul că în acest an, nivelul Dunării este de aproape trei ori mai mic, decât într-un an cu valori hidrologice normale (Figură 6).

În contextul în care această perioadă se caracteriza prin debite mari ale Dunării, anul acesta ”suferința Dunării” este vizibilă fără să fi specialist. La confluența Siretului cu Dunărea, a reapărut o insulă care este vizibilă numai la un nivel mic al Dunării, cu preponderență în lunile de vară dar anul acesta e pentru prima dată când se poate observa și în această perioadă (Figură 7).

Dacă extindem analiza pe o perioadă mai mare de timp, se poate observa faptul că condițiile hidrologice de anul acesta sunt, pe bună dreptate, caracterizate ca fiind minime istorice. La stația hidrometrică de la Tulcea Dunăre -km 71, în ultimii 20 de ani, nu s-au înregistrat valori atât de scăzute în luna Aprilie . Media multianuală a nivelului Dunării (2000-2020) în luna Aprilie, la Tulcea,  a fost de 282 de cm. Comparând cu nivelul mediu din luna Aprilie de anul acesta, de numai 101 cm și un de 70 cm, se poate spune că în Aprilie 2020 s-au înregistrat minime istorice (Figură 8)

Corelând și analizând debitele multianuale, aferente lunii Aprilie la Tulcea, se poate concluziona faptul că aportul de apă dulce în Marea Neagră, numai pe Brațul Sulina și Sf. Gheorghe,  a fost mai mic cu aprox. 8 milioane m³ în fiecare oră, comparativ cu anii trecuți. Dacă în perioada 2000-2020, în luna Aprilie, debitul mediu a fost de  4472 m³/s în Aprilie în acest an, debitul mediu a fost de numai 2110 m³/s (Figură 9).

În luna Aprilie, din 1940 până în prezent, numai în două perioade Dunărea a avut un debit mai mic, în anul 1974 respectiv în 1990 (Bondar & Iordache, 2016).

Analizând datele provenite de la stațiile hidrometrice din amonte și aval de Porțile de Fier I și II, cele mai mari construcții hidrotehnice de pe cursul Dunării, se poate observa că trendul nivelului din luna Aprilie este în concordanță cu datele de la Tulcea. La intrarea Dunării  pe teritoriul României,  la stația hidrometrică Baziaș (km 1072), variațiile multianuale (2015-2020) ale nivelului nu sunt atât de pronunțate, în comparație cu stațiile de măsurare din aval (Gruia și Tulcea) dar Aprilie 2020 este anul cu cea mai mic nivel din ultimii ani. Variațiile mici dintre ani, se pot explica și prin faptul că măsurătorile efectuate la această stație hidrometrică sunt influențate de acumularea format în amonte de PF1. În aval de PF2, la stațiile Gruia km 851 și Tulcea km 71, variațiile multianuale ale nivelurilor medii, pentru luna Aprilie, sunt mult mai pronunțate iar o explicație o poate reprezenta influența antropică asupra debitului datorită deversărilor controlate de la PF1 și PF2. Această influență se poate observa la stația hidrometrică de la Orșova km 954, amplasată în lacul de acumulare la 2 km amonte de barajul PF1. Trendul negativ al nivelului Dunării, anul acesta, este cert dar interesant este faptul că la Orșova media nivelului Dunării în luna Aprilie de anul acesta este mai mare, comparativ cu anii trecuți.  Acest fapt se poate explica printr-o intervenție antropică, probabil pe temeiuri economice, de a menține un anumit nivel în lacurile de acumulare PFI și II (Figură 10).

Precipitațiile și implicit debitele apelor de suprafață, în prima parte a anului 2020, au atins un minime istoric iar această situație dramatică afectează ecosistemele și biodiversitatea, atât cea acvatică cât și terestră.

Fauna acvatică din Dunăre va fi una dintre cele mai afectate categorii iar Acipenseridele migratoare din Dunăre vor fi printre primele specii influențate de această situație, în contextul în care lunile Aprilie- MAi reprezintă principala perioadă de migrație și reproducere (Antipa, 1909; Leonte, 1956; Bănărescu, 1964). Zonele optime de reproducere ale sturionilor, anul acesta, din cauza acestui nivel minim al Dunării, nu mai întrunesc parametrii optimi care să faciliteze reproducerea, eclozarea și pre-dezvoltarea puilor de sturioni iar unele din aceste zone sunt pe uscat la acest nivel al Dunării (Kynard, et al., 2002). Rolul debitului Dunării în ciclul de viață al sturionilor este vital, acesta fiind unul din parametrii fizico-chimici care facilitează migrația și reproducerea. Analizând datele provenite din monitorizarea puilor de sturioni, prin pescuit științific, am putut concluziona faptul că în anii în care, în luna Aprilie, Dunărea a avut un debit normal au coincis cu o abundență crescută puilor sălbatici de sturioni în Dunăre, în concluzie un an prielnic pentru reproducerea sturionilor. Luând studiu de caz anul 2018, în care condițiile hidrologice au fost normale (Figură 10), și abundența puilor sălbatici de sturioni a fost crescută. Datele științifice, obținute în cadrul campaniei de monitorizare a puilor de sturioni sălbatici (YOY -Young of the Year) în zona Galați, demonstrează faptul că 2018 a fost un an forte bun pentru reproducerea sturionilor. Primul exemplar a fost un pui de morun (H huso), cu greutatea de 5 grame, vârstă de 1-2 luni, capturat în data de 25.05.2018 (Figură 11). În anul 2019 am aplicat aceiași metodologie (unelte de pescuit, zonă, perioadă) dar rezultatul nu a fost cel scontat, până la sfârșitul luni Iunie nu am capturat nici un pui sălbatic iar unul dintre elementele diferite, față de anul 2018 a fost debitul Dunării, din luna Aprilie și Mai.  

Păstrarea trendului hidrologic negativ va afecta și reproducerea celorlalte specii, în principal al Ciprinidelor. Specificitatea acestora este faptul că se reproduc în zone cu apă mică, cu vegetație abundentă și ferite de curent puternic, în concluzie cele mai optime zone, dacă ne referim la Dunăre, sunt zonele inundabile. În perioada comunistă s-au îndiguit și desecat peste 90% din aceste terenuri inundabile, cu o valoare inestimabilă pentru fauna sălbatică și au fost transformate în terenuri agricole, în mare parte care au devenit neproductive (Figură 12). Puținele zone inundabile rămase în lunca Dunării, care se regenerau în perioada de primăvară cu ajutorul apelor Dunării, anul acesta vor rămâne pe uscat . Toate speciile de pești din Dunăre, care găsesc în aceste zone condiții optime de reproducere, vor fi afectate iar în viitorii ani se va sesiza reproducerea deficitară de anul acesta.

Fie că vorbim de o schimbare climatică, de debite scăzute ale apelor de suprafață, de precipitații deficitare sau de factori antropici care influențează curgerea naturală a Dunării, impactul asupra biodiversității va fi major și probabil o mare parte din specii vor fi afectate direct sau indirect prin legătură trofică iar în vârful lanțului trofic este omul.

Natura înseamnă viață iar viața fără apă nu există, acest element atât de vital pentru supraviețuirea speciilor. În momentele când această resursă devine deficitară, începem să realizăm importanța și rolul indispensabil a moleculei cu doi atomi de hidrogen și unul de oxigen. Dacă nivelul redus de precipitații și implicit  debitul scăzut al Dunării de anul acesta, nu ne afectează direct, nefiind pentru om o condiție de viață sau reproducere ca de exemplu în în cazul peștilor, animalelor sau plantelor sălbatice, indirect o să resimțim acest impact puternic. De la hrană la producția de energie, alimentarea cu apă, irigații și transport fluvial vor fi afectate și o să realizăm că apa înseamnă viață inclusiv pentru om. Trebuie să ne îngrijim de toate aceste resurse, pentru că nu sunt inepuizabile iar ele reprezintă viitorul generațiile următoare.

Tudor Ionescu, Apa înseamnă viață, www.sturgeons.eu, 2020

”Generation” – Centuries of Danube Sturgeon F.D. Chrihană

Referințe

The post Apa înseamnă VIAȚĂ appeared first on Aquatic Biodiversity Center.