În 9 Martie, cu 78 de ani în urmă, geniul pescăriei românești pleacă să organizeze Pescăria și Pescuitul din Ceruri și de ce nu, să pună bazele unui muzeu și să dea cele mai de preț sfaturi cu privire la importanța Dunării.

Moștenirea lui Grigore Antipa este excepțională, pe lângă nenumărate studii, publicații, legi, sfaturi, a lăsat o bază materială impresionantă.

Încă de la înființarea Direcției Generale a Pescăriilor (1896) dar și cât timp a condus acest ”fenomen”, a reușit, pe lângă organizare, să construiască o bază materială de excepție, care a ajutat la dezvoltarea pescăriei românești.

Principalele clădiri construite în perioada 1907-1915 sub coordonarea lui Grigore Antipa:

Hale de primire și distribuție a peștelui din Galați, primul frigorifer din România

Orașul Galați reprezenta principalul punct de vânzare a peștelui en-gros din România. În anul 1911 (Bucureşti, Monitorul Oficial nr. 84-1911) Antipa publică ”Programul construcţiei halei de peşte cu frigorifer din Galaţi şi reorganizarea comerțului mare de pește” , fapt care practic a însemnat începutul tehnologizării pescăriei românești prin dezvoltarea de facilități moderne de conservare și păstrare a peștelui. Construcția viitoarei clădiri a revenit lui Anghel Saligny (o capodoperă arhitecturală care acum se îneacă în propria ruină cu concursul autorităților)

Palatul Administrativ al Pescăriilor din Tulcea

Palatul Administrației Pescăriilor din Jurilovca

Palatului Administrației Pescăriilor din Brăila

A fost realizată prima hartă detaliată a Deltei Dunării (ing. Vidrașcu) care a condus la săparea Canalelor Regele Carol I de aproximativ30 km (1902-1903), Principele (Regele) Ferdinand de 25 km și Regina Elisabeta de 5 km (1912-1913). Aceste Canale au avut de scop a duce apa proaspătă din Dunăre în lacurile Dranov, Razelm și Babadag, cu o suprafață de circa 95000 ha, îndulcindu-le apa extrem de sărată și mărindu-le producția de pește de la 300.000 de kg la circa 3.000.000 de kg.

Descrierea importanței acestor canale este făcută și de Gr. Antipa în lucrarea ”Punerea în cultură a regiunii băltoase a României” din anul 1927, în care descrie aceste lucrări hidrotehnice ” Cu privire la Pescării – unde nu aveam nici o îndoeală asupra eficacității lucrărilor pe care le propuneam – am pus în execuție săparea Canalului Regele Carol I, pe care-l propusesem încă din anul 1984, pentru îmbunătățirea pescăriei din cele 80.000 de hect. Care compun seria de lagune numită Lacul Razim. Rezultatul s-a arătat imediat căci producția de pește s-a urcat dreptat de la 50.000 kgr. La peste 3.000.000 de kgr. Anual. Și imediat după aceasta, am continuat cu săparea canalelor Regele Ferdinant și Regina Elisabeta, care și ele au fost executate în condițiuni tehnice foarte bune de d-l ing. Vidrașcu și au avut același rezultat asupra producției”

În al doilea deceniu al secolului XX, Direcția Pescăriilor Statului deținea o bază materială impresionantă: 98 de clădiri cu terenuri, 107 ghețării, 153 de bărci, 8 șalupe cu motor, 4 vapoare, 11 șlepuri, o dragă, 42 de cai 4 trăsuri și 20 de căruțe.

Toate acestea dar și multe altele, s-au construit din dijma percepută pescarilor vânători și din arendă, care și ei au trecut printr-o perioadă extrem de îmbelșugată (mai puțin cherhanagii). Grija pentru om, pentru pescarul crunt exploatat, a constituit una din preocupările principale ale lui Antipa și a făcut tot posibilul să facă din pescuit o activitate onorabilă care să asigure traiul pentru comunitățile de pescari.

Valorificarea acestei resurse s-a regăsit în investiții, prin care se dorea creșterea eficienței sectorului dar și a veniturilor provenite din această activitate, pentru că pe lângă toate acestea investiții și autofinanțare, DGP vărsa și la bugetul de stat undeva 25% din venituri.

Din păcate statul s-a distrus toată această moștenire din dezinteres general sau interes financiar, individual sau de grup….atâta s-a putut!

Pe lângă toată această bază materială (care s-a dezvoltat inclusiv în comunism) am pierdut cel mai importante trei lucruri: interes, dorință și viziune, iar în felul aceasta, toată organizarea lui Antipa s-a dus pe….. apa Dunării

”Micul de statură Antipa, dar mare prin sclipitoarea-i inteligență, prin cultură erudiție, putere de muncă, prin cercetările sale originale și realizările practice cu care și-a înzestrat patria, a văzut crescând mereu, în cursul lungii sale vieți, numărul aprecierilor și admiratorilor lui, atât dinăuntrul granițelor noastre cât și în afară de ele” Constantin Meissner

În tablou sunt reprezentați marele biolog Ernst Haeckel împreună cu ilustrul student Grigore Antipa, absolvent al Universității din Jena. Marele Biolog nota ”Micul și grăsunul Antipa e un băiat extrem de înzestrat și drăguț”

Trebuie să începem să tratăm cauzele și nu efectele.

^*Toate drepturile rezervate, TudorI, 2022, Antipa, Moștenirea pierdută, https://sturgeons.eu/antipa-o-mostenire-pierduta/https://sturgeons.eu/antipa-o-mostenire-pierduta/

Lucrări de artă din colecția ”Centuries of Danube Sturgeons” FD Crihană

The post Antipa, o moștenire pierdută appeared first on Aquatic Biodiversity Center.