S-au pus pe treabă în Parlament, pe treaba mare, pentru că dacă în anul ”două zeci două zeci” , forul legislativ al  României, nu dă doi bani pe natură, habitate, specii, este o problemă. Importante sunt interesele de grup și financiare și de aici e doar un pas până să propui un proiect de lege, care va distruge definitiv râurile și habitatele, va afecta speciile și într-un final pe noi, oamenii. Dar ce contează toate acestea, dacă câțiva ”băieți deștepți” fac ”câțiva” bănuți de buzunar, peste cadavrele tuturor acestor specii.

În 2018, o deputată PSD, Elvira Șarapatin , cu susținerea mai multor colegi (PSD, UDMR ALDE, ProRomânia), propune un proiect de lege pentru completarea articolului 5 din Legea nr.33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și așa se naște Legea Șarapatin.

Probabil că pentru peste 99% din populație, această propunere sună abstract și nici prin cele mai negre colțuri ale minții nu te poți gândi care e scopul și îți imaginezi că e doar o banalitate prin care să își justifice leafa de super-oameni aflați în slujba dreptății și a populației (!sâc).  Motivele care au determinat-o pe această doamnă, să propună această modificare au fost ”ca lucrările care se declară de interes național sau de interes local să se încadreze la lucrări de interes public major, întrucât acestea sunt indispensabile în cadrul politicilor fundamentale ale țării în domeniul asigurării infrastructurii locale și naționale”. Sună pompos, pentru mine, o chestie generală care mă duce cu gândul la toate interesele generale dar numai la hidrocentrale nu.

Urmărind procesul legislativ, pe site-ul Camerei Deputaților, am fost curios să văd punctul de vedere al  guvernului din 2019, de aceeași culoare cu doamna Deputat…da…..da.. Guvernul Dăncilă și surpriză ”Guvernul nu susține adoptarea acestei inițiative legislative în forma prezentată”. Interesante (mai sunt oameni care mai și gândesc, uitați prin diferite ministere) sunt motivele acestui punct de vedere negativ : ”sintagma interes public major este neclară”; ”sintagma ar fi trebuit urmată de prezentarea unei definiții”; ”Expunerea de motive este extrem de sumară, creează vicii de neconstituționalitate, menționăm că inițiativa legislativă nu asigură compatibilizarea legislației naționale cu prevederile Directivei 92/43/CCE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică”.

Dar credeți că a contat pentru inițiatori faptul că ”guvernul lor” a desființat din temelii toată această mascaradă și a demonstrat că  afară e vopsit gardul și înăuntru leopardul?…..categoric, nu. În 2019 Senatul României, prelungește tacit termenul de aprobare iar în 6.05.2019 se aprobă acest amendament de către Senat și se îndreaptă vertiginos spre Deputați (îmi și imaginez cum își frecau unii mâinile de bucurie prin colțurile obscure ale Parlamentului).

Multe avize , rapoarte etc. crează un hățiș procedural și, citind, chiar am început să îi compătimesc cât de mult muncesc oamenii ăștia pentru noi, pentru România, cât se sacrifică pentru binele ”populimii”. Nu am avut răbdare să le citesc pe toate dar ajungem și la sfârșitul anului 2019, când pleacă guvernul ”două zeci două zeci” și se instalează Orban, dar degeaba Parlamentul rămâne populat cu aceleași ”genii mioritice”.

Interesant este al doilea punct de vedere al Guvernului, de data aceasta Orban, în documentul nr.83/DPSG/29.01.2020,  folosește o expresie interesantă ”nu susține Legea în forma prezentată”, adică nu are nimic de obiectat cu fondul propunerii otăvite?

După un ping-pong de 2 ani, CD-SN-CD-PA-SN-CD-PA-CCR (cine are curiozități se poate informa de aici, practic Art. 5 din LEGEA nr.33 din 27 mai 1994 ”Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes național sau de interes local.”  se completează cu alineatul 2 ” Lucrările care se declară de interes național și traversează localități, drumuri județene, orășenești și comunale și asigură legăturile cu municipii, orașe și comune, fiind necesare pentru realizarea de obiective de interes local pentru dezvoltarea infrastructurii locale, lucrările privind producția și distribuția de energie electrică și termică având ca scop utilizarea durabilă a resurselor de apă, monopol natural de interes strategic pentru realizarea de amenajări hidroenergetice, reprezintă lucrări de interes public major.” Această formă a fost retrimisă de Președinte către Senat, apoi către Cameră iar în forma finală nu s-a schimbat cu nimic, a fost adoptată iar președintele a transmis-o către CCR.

CD-Camera Deputaților, SN-Senat, PA-Președenței, CCR-Curtea Constituțională a României

Bag de seamă că indiferent de propunere, avize negative, păreri ale societății civile, ale Președinției etc., contează cine o are mai mare în Parlament, pardon care sunt mai mulți și ce interese sunt în spatele scenei. În data de 24 iunie 2020, președintele Camerei, celebrul Iordache, care este și Președinte  al AGVPS, a concluzionat ”Rezultatul votului: 178 de voturi pentru, 111 voturi împotrivă, 4 abţineri. A fost adoptat”

Ca să fie comedia completă zilele trecute, CCR a judecat și a zis că e OK ”Obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru completarea art.5 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, obiecție formulată de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal și Uniunii Salvați România; În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a respins, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru completarea art.5 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Președintelui României.”

Am impresia că noi, oile, rămânem în aceeași mocirlă din bătătură iar ciobanii și lupii se schimbă din 4 în 4 ani, care o au mai mare (a se citi care sunt mai mulți) sunt lupii iar care o au mai mică sunt ciobani iar ”oile” sunt mâncate și de lupi și de ciobani.

Am încercat să expun, cât m-am priceput eu, hățișul legislativ dar să privim cu atenție ce înseamnă promulgarea acestei Legi defecte. Efectele pe termen lung vor fi dezastroase pentru habitatele acvatice și terestre, prin dezvoltarea acestor amenajări hidroenergetice.

Conceptul de energie verde, al acestor construcții hidrotehnice, puternic promovat în secolul XX, a fost spulberat de studiile recente. Impactul pe termen scurt, mediu și lung asupra ecosistemelor este devastator și mai grav, ireversibil. Probabil că la mijlocul secolului XX, era o modă construcția de hidrocentrale dar asta, în contextul în care era cea mai nouă și nepoluantă metodă de producere de energie.

Dar în 2020, când tehnologii noi de producere a energiei au fost dezvoltate la scară largă (solară, eoliană, a valurilor etc.), când s-a demonstrat clar problemelor cauzate de hidrocentrale, România se întoarce un secol în urmă și se afundă în prostie, aducând construcția hidrocentralelor la nivel de interes public major…..PENTRU CINE DOMNILOR? cu siguranță nu pentru ”OI”, NU pentru PEȘTI, NU pentru Păsări, NU pentru HABITATE nu pentru RÂURI.  

Să luăm un caz concret, Defileul Jiului, tranșat de justiție în favoarea naturii dar care, bineînțeles cu ajutorul acestei Legi, devine de interes major și realizabil ”Decizia definitivă a Curții de Apel București a fost destul de clară. Proiectul de secare a Jiului nu poate continua decât cu condiția excluderii impactului asupra sitului Natura 2000 Defileul Jiului, fapt imposibil, din moment ce toate studiile existente relevă impactul devastator. Oricâte studii false și-ar plăti Hidroelectrica, oricât ar suporta hârtia, se poate forța până la a susține că impactul reprezintă un subiect controversat. Dar este imposibilă excluderea impactului.”

DOMNILOR uitați-vă la țările dezvoltate, plecați capetele, care vă bubuie de inteligență și aruncați o privire la ”amărâții” ăia de specialiști din Vest. De ce credeți că au început să dărâme barajele…?

Dacă aveți răbdarea să citiți pe site-ul https://damremoval.eu, veți putea găsii studii și exemple concrete despre impactul barajelor asupra naturii, asupra apei, asupra vieții ”The overall ambition of Dam Removal Europe is to restore rivers in Europe that have high natural or cultural importance. Currently, there are many of these rivers in Europe that are fragmented by obsolete dams and weirs. By removing these barriers, we can once again have healthy free-flowing rivers full of fishes for all to benefit”

Pe același site sunt 37 de exemple din Europa, țări care au demarat campanii concrete de renaturare și s-au apucat de treabă.

Ce proști nu?, să le dărâme când noi le construim…nu? Nu, nu sunt proști, și-au dat seama de greșeală iar acuma încearcă să o refacă iar noi, din prostie și interes, reinventăm barajul și pentru câțiva poli, de argint, îngropăm natura.

Barajele, pe lângă faptul că influențează curgerea naturală a unui râu, favorizează retenția sedimentelor în lacul de acumulare format, modifică hidromorfologia râului și accentuează eroziunea. Barajele întrerup continuitatea râurilor și a habitatelor, influențând direct deplasarea speciilor acvatice aval-amonte. Printre speciile de pești care au avut cel mai tare de suferit au fost sturionii anadromi, care, prin biologia lor, au fost direct afectați de aceste construcții hidrotehnice, prin simplul fapt că le-a întrerupt rutele de migrație.(T. Ionescu 2019)

Ar trebui să vă gândiți, că aproape toate barajele existente în țară, nu au prevăzute și construite trecători de pești, OBLIGATORII, conform legislației în vigoare. Au întrerupt conectivitatea longitudinală a râurilor, impactul a fost devastator pentru specii și habitate dar nimeni nu mișcă un deget pentru intrarea în legalitate. Exemplu Porțile de Fier 1 și 2, principalele obstacole care au blocat ruta de migrație a sturionilor. Construcția barajului PF I (Dunăre km 942) a început cu anul 1969 și s-a finalizat în 1972 iar după 5 ani după finalizarea acestuia, în 1977 a început construcția barajului PF II (Dunăre km 863) care s-a finalizat în anul 1984. După finalizarea acestor baraje, putem spune că sturionii anadromi au dispărut din Dunărea Mijlocie și Superioară iar efectul intervenției antropice asupra conectivității fluviului a avut impact imediat asupra populațiilor de sturioni. Prin construcția celor două baraje la km 942 respectiv 863 ruta de migrație s-a scurtat cu 63 % (T. Ionescu 2019).

Imediat se fac 50 de ani de la construcția primului baraj Porțile de Fier și în loc să reparați greșelile trecutului, care au adus venituri substanțiale unor companii, să susțineți și să finanțați aceste trecători de pești voi ce faceți…..? Vi s-a pus pata și pe ultimele râuri libere.

Rușine și păcat pentru că această cârdășie transpartinică a Legii Șarapatin, o să atragă sancțiuni din partea UE pe care o să  le plătească tot ”OILE”. Cine a pus umărul ca această Lege să prindă viață (178 deputați, 59 senatori, personajele obscure din umbră, lupii îmbrăcați în oi sau ciobani, etc.), să se usuce precum albiile râurilor pe care o să le lipsiți de apă. Arză-v-ar ștampila de vot, cum v-ați gândit voi să transformați ceva ilegal în legal …așa din condei…nu vă e rușine că stați cu Green Deal toată ziua pe buze, dar voi pe la spate turnați betoane peste specii, peste habitate, peste aer peste noi ……peste oi!

Dar nu uitați…….O dată o oaie a mâncat un lup!

*All rights reserved

The post Când politicienii vor să (re)inventeze barajele appeared first on Aquatic Biodiversity Center.